Cum să-ţi protejezi ego-ul lucrând din timp la explicaţii
Fiecare rezultat slab la examen, termen depăşit sau proiect eşuat vine cu şansa de a încerca noi scuze. A fost o ceartă în familie. O pisică bolnavă. O urgenţă la serviciu. Ca să nu mai vorbim de şosele: să nu fi fost aşa alunecoase…
Acest gen de repli
ci este atât de familiar încât majoritatea indivizilor îl respinge din start, chiar şi atunci când replicile îi aparţin.
Este unul dintre motivele pentru care artizanii de explicaţii – şi numărul acestora este de ordinul milioanelor - nu aşteaptă să se împiedice pentru a-şi pune în practică măiestria.
În realitate, îşi pun singuri piedică înainte de a-şi seta un obiectiv sau de a încerca să atingă o performanţă. Explicaţiile lor sunt preataşate: Nici n-am fost la ore. M-am dus mahmur la interviu. Nici nu ştiam în ce consta admiterea.
Asta este de fapt auto-sabotare, precum consumul de alcool înainte de un test, absenţa de la antrenamente sau utilizarea unui echipament inadecvat, spune Ed R. Hirt, un psiholog de la universitatea din Indiana. „ Unii oameni fac asta des, fără a fi de multe ori în totalitate conştienţi de acest fapt sau de implicaţiile sale.
Psihologii au studiat acest tip de comportament din 1978, când Steven Berglas si Edward E. Jones folosesc formula „autosabotare” (selfhandicapping) într-o cercetare asupra studenţilor care aleg să ia un placebo despre care li s-a spus că le va inhiba rezultatele la un examen.
Tendinţa merge mult mai în adâncime decât o simplă coborâre a nivelului aşteptărilor, având de a face mai degrabă cu protejarea imaginii de sine decât cu conflicte psihologice cu rădăcini în dezvoltarea infantilă (dintr-o perspectiva Freudiană). Cercetările recente ajută la clarificarea nu doar a portretului-robot al autosabotorului, ci şi a consecinţelor, dar şi a posibilelor beneficii.
În accepţiunea iniţială, Dr. Berglas şi Dr. Jones identifică fenomenul la studenţii cărora li s-a spus că au trecut cu succes un test alcătuit din întrebări fără răspuns. „Reuşiseră” fără să ştie cum şi de ce. „Aceştia sunt oamenii cărora li se spune că sunt înzestraţi, fără a şti de unde a derivat aceasta inferenţă”, afirmă Dr. Berglas, acum antrenor executiv în Los Angeles. El spune că înţelege în totalitate impulsul, el însuşi experimentând pentru prima dată droguri în liceu chiar înainte de testul SAT[1], la care existau aşteptări pentru obţinerea notei maxime – un tur de forţă abandonat care a oferit baza de pornire a teoriei.
Impulsul de a se auto-accidenta tinde a fi mai puternică în rândul bărbaţilor. Dr Hirt şi alţii au măsurat tendinţa în cadrul cercetării cerându-le subiecţilor să ierarhizeze o serie de afirmaţii pe criteriul asemănării cu propriul comportament (de exemplu „ Încerc să nu mă implic prea tare în activităţi competitive pentru a nu mă afecta prea tare dacă pierd sau am un rezultat slab.”). Bărbaţii tind să obţină scoruri mai mari la aceste măsurători şi, în termeni de rezultate de cercetare, să se autoaccidenteze mai grav.
În ciuda oportunităţii şi a unei motivaţii destul de puternice, majoritatea oamenilor va invoca un handicap. Într-un articol publicat vara trecută, Sean McCrea, un psiholog de la Universitatea Konstanz din Germania descrie experimentele în cadrul cărora a manipulat rezultatele participanţilor la o serie de teste de inteligenţ
ă. În unele dintre acestea, subiecţii puteau alege între a se pregăti înainte de susţinere sau a se alătura grupului fără pregătire prealabilă.
Desigur, Dr. McCrea a observat că aceia cărora li se spusese că au obţinut rezultate slabe au pus eşecul pe seama lipsei de pregătire (dacă aparţineau grupului respectiv), invocarea acestui handicap având rolul de a amortiza lovitura dată încrederii de sine.
Dar handicapul are şi alt efect. Într.un alt experiment, participanţii care au avut o explicaţie bună pentru rezultatele slabe – zgomotele deranjante din căştile pe care le-au purtat pe toată durata testului – au fost mai puţin motivaţi să se pregătească pentru un test ulterior decât cei care nu au avut nicio scuză. „ Handicapul le-a permis să spună: Date fiind circumstanţele, m-am descurcat destul de bine ” spune McCrea într-un interviu telefonic. Nu există astfel nimic care să-i împingă să se perfecţioneze.
Umilinţa este, în anumite cazuri, catalizatorul motivaţiei.
Ca strategie pe termen scurt, autosabotarea este deseori un exerciţiu de iluzie. Cercetări făcute pe studenţi arată că aceia care au făcut din autosabotare un obicei – cei care lipsesc de la cursuri, depăşesc termenele, nu cumpără manualele – se autoapreciază ca făcând parte din primii 10% dintre studenţii din grupa lor, deşi notele lor sunt mediocre.
Cei care reuşesc, în ciuda flirturilor cu acest obicei, tind să dezvolte o afecţiune faţă de handicapul însuşi, fie că este consumul de droguri sau alcool, ori nerespectarea regulilor. „ Odată cu succesul, aşteptările cresc şi, prin urmare, comportamentul devine extrem”, spune Dr. Berglas
Însă tactica nu-i convinge pe cei mai mulţi. Într-un studiu recent, James C.McElroz din Universitatea de stat din Iowa şi J. Michael Crant din Notre Dame au avut 246 de subiecţi adulţi care au evaluat comportamentul unor personaje dintr-o serie de anecdote despre locul de muncă. Încrederea participanţilor în personaj începe să scadă la a doua invocare a handicapului.
Ceea ce se întâmplă e că dacă foloseşti scuze deseori, observatorii nu neagă performanţa, însă încep să o vadă ca parte a dispoziţiei. Modul prin care poate fi evitată catalogarea este prin accidentarea cu aceeaşi frecvenţă, însă invocarea ei de către un terţ. Aceasta este, de altfel, una dintre cele mai bune forme de a găsi scuze: pentru cele mai bune rezultate, recrutează un apologet.
Cel mai important este ca, în cele din urmă, indiferent de metodă, să nu fie luată în niciun caz în calcul varianta explicaţiei alternative.
Pe termen lung, pentru unii este mult mai uşor să accepte acest comportament decât faptul că au dat tot ce-au avut mai bun şi au eşuat.
Titlu original: Some Protect the Ego by Working on Their Excuses
Autor: Benedict Carey
Publicat în : New York Times, 5 Ianuarie 2009 www.nytimes.com
[1] Scholastic Assessment Test este un test standardizat pentru admiterea la colegiu în SUA
Loading ...