Citite acolo, traduse aici.

Cardinalul neastâmpărat

În Evul Mediu, bibliotecarii se dădeau peste cap (nu literalmente, evident) pentru a-şi proteja nepreţuitele texte. Ajungeau până în punctul în care legau cărţile cu lanţuri grele şi lungi – cam cum se întâmplă azi cu pixurile în bănci. Lesa metalică era doar îndeajuns de lungă cât să permită transportul de la raft la măsuţa de citit. Să fie oare asemenea precauţii inutile şi uşor paranoia? Nu chiar. În secolul al XVII-lea, când „cărţile înlănţuite” ieşiseră aproape din uz, cardinalul Domenico Passionei a devenit unul din cei mai cunoscuţi hoţi de cărţi ai vremii. Ce făcea el s-ar numi astăzi probabil trafic de influenţă având în vedere că se folosea de funcţia sa – şeful bibliotecii Vaticanului – pentru a-şi însuşi cărţulii din alte abaţii (şi rimează!). Modus operandi? Clasic: le ascundea sub robă. Dacă ceva era în neregulă, cerea să rămână singur în sala de lectură şi rar se întâmpla să fie refuzat. Odată rămas singur, ori le ţinea pe-acolo pe dedesubt, ori le arunca pe fereastră unui complice de la parter. Passionei a făcut tot ce-a putut cu degetele lui „lipicioase”. Librăria sa privată conţinea … 32 000 volume!

Gangsterul cititor

Stephen Carrie Blumberg, cunoscut şi sub numele de the book bandit, este considerat unul dintre cei mai prolifici hoţi ai secolului trecut, adunând vreo 20.000 de volume şi 10.000 de manuscrise din aproape 200 de biblioteci. Stratagema lui preferată era să se dea drept profesor folosind acte false şi poze adevărate lipite copilăreşte cu lipici. După ce a scăpat de câteva ori la mustaţă, a fost prins definitiv în 1991. Minunat, însă după aceea a urmat partea mai puţin plăcută: mai mult de 40 de bibliotecari din ţări diferite au fost nevoiţi să pună cap la cap baze de date pentru a trimite fiecare exemplar în biblioteca de unde provenea. Bineînţeles, cei mai mulţi dintre păgubiţi habar n-aveau că le lipseşte ceva. Cine mai citeşte manuscrise în ziua de azi … În sfârşit, după toată treaba s-a făcut un film în 1997.

În stil american

Când activistul Abbie Hoffman[*] a scris Fură această carte în 1971, titlul a fost apreciat literalmente de numeroşii şi yipioţii lui colegi. A rămas până astăzi una dintre cele mai furate cărţi din istorie (librarii spun că şi astăzi e imposibil de păstrat pe raft). Iar Abbie asta a şi vrut. Cartea lui include informaţii despre cum să furi carduri bancare, cum să grădinăreşti marihuana, cum să … obţii bovine gratis de la Guvern etc. Abbie Hoffman avea să declare: „e ruşinos când, în loc să dai jos guvernul aşa cum ţi-ai propus, ajungi în lista de bestseller-uri”. 

[Tastatorul a făcut pentru dvs. un mini-research şi vă lasă cărţulia în format pdf aici]

Un oscar pentru îngrijirea cărţilor

Anul 1988 avea să înceapă bine pentru veteranul de război Gustav Hasford. A fost nominalizat la oscar pentru Full Metal Jacket (scris în colaborare cu Stanley Kubrik) iar romanul său, The Short-Timers se bucura de un nou val de succes. Ce nu ştia Hasford era faptul că poliţia îl urmărea de ceva vreme. De ce? Acesta adunase amenzi în valoare de $3200 pentru 87 de cărţi pe care nu le înapoiase dintr-o librărie din California. Autorităţile au găsit ulterior cele 87 de cărţi, plus încă 9913 într-un vestiar secret cu volume din toată lumea. Un bibliofil convins, Hasford a declarat că era supărat pe nenorociţii care mânuiau necurespunzător preţioasele obiecte, aşa că a decis să le păstreze el în confort total. Poliţiştii au fost într-atât de inteligenţi încât să descindă în apartamentul acestuia în noapte Oscarurilor. Evident, el nu era acasă. A fost prins ulterior şi condamnat la şase luni de închisoare. 

Revistă: Mental Floss, nov-dec 2009 (fresh meat!)

Titlu original: Great Moments in the History of Book Theft

Autor: Kelly Robinson

---

[*] Abbie Hoffman este unul din cofondatorii YIP (Youth International Party), vezi aici

Tags: biblioteci, carti, download Steal this book, furt, Gustav Hasford, hoti, librarii, Stephen Carrie Blumberg

This entry was posted on Sâmbătă, Octombrie 24th, 2009 at 14:46 and is filed under categorie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.