The Tipping Point, Blink şi Outliers – trei cărţi care l-au paraşutat pe jurnalistul şi sociologul canadian Malcom Gladwell în centrul atenţiei. Ţin minte că mai demult, New Yorker se întreaba dacă nu cumva acesta este noul stil ştiinţific; dacă nu cumva metoda academico-teoretică e pa-pa, iar noua ştiinţă va fi citită “câte un capitol înainte de culcare”. Am serioase motive să mă îndoiesc de aceste profeţii, însă Malcom Gladwell n-are nimic de pierdut din îndoiala mea.

Pe 20 octombrie 2009 (adică mai ieri-alaltăieri), MG a publicat o nouă colecţie de eseuri, What the Dog Saw, pe care le denumeşte “aventuri intelectuale”. Coperta e destul de ciudată, dar vă invit să citiţi eseul-mamă.

Urmează un festin de-o ilegalitate nemăsurabilă. Ce-are tastatorul pentru voi?

Are aşa:

The Tipping Point (2000), full PDF – click aici

Blink (2005), full PDF – click aici

What The Dog Saw (2009), extras PDF – click aici

un filmuleţ în care MG explică ce e cu Ce Văzu Cânele – click aici

un filmuleţ în care MG vorbeşte despre succes – click aici

o recenzie in romaneste pentru The Tipping Point – click aici

Dacă vă place cum scrie şi ce face prietenul nostru MG, aveţi aici o găleată de articole scrise de el într-o găleată de reviste care se bat desigur pentru pixul lui admirabil şcolit şi apoi marketizat.

http://gladwell.com/archive.html

PS: Mulţumesc celui care mi-a oferit parte din ce e mai sus, şi să se facă în aşa fel încât dacă e s-ajungem la puşcărie, să stăm în aceeaşi celulă cu laptop-uri şi conexiuni la Internet, meniuri BigMac şi Wii.

“Les inrockuptibles” e o revistă de grai franţuzesc relativ puţin cuviincioasă, într-adevăr, dar nu la modul “specializat”. În bucătăria ei găsim muzică, filme, cărţi, concerte, treburi d-astea. Dacă Rolling Stones (revista) e undeva în zona U2, Madona, Eric Clapton, să zicem că Les inroks sunt undeva în zona Tokyo Hotel, Arctic Monkeys, Hot Chip şi Franz Ferdinand.

Ş-apăi ni copertă luna trecută (click pentru a mări – ce invenţie minunată, nu?- ):

Pe copertă Sasha Grey, actriţă porno (sic!)

Să spunem că nenii o ţin îndeobşte cu “rezistenţa prin cultură” ,  fiind ceva mai pudici decât lasă să se înţeleagă numărul de august.  Iată şi alte coperte mai duse la biserică  (click, dacă n-aveţi ochelari):