Citite acolo, traduse aici.

Cu peste 40 de milioane de exemplare vândute până astăzi, Stan Smith-ul este regele incontestabil al adidaşilor. Iată istoria secretă a unor încălţări purtate – de la bunică la nepot – oricând, oricat şi cu aproape orice

În materie de modă, simplitatea este singurul mijloc de a face istorie. La raionul de încălţăminte, Stan Smith este tatăl taţilor taţilor acestei legi de aur. Piele albă, cusături simple, siluetă compactă, perechile de Stan Smith nu-şi permit decât două (minime) „excentricităţi”: o pată de culoare în partea de sus a călcâiului şi acele găurele laterale care formează benzi oblice. Toate – simbol Adidas. „Este cea mai recogniscibilă pereche de tenişi din lume”, explică Michael Dupouy (fondatorul La MJC) specialist în sub, street şi pop culture „o purtăm la orice vârstă şi o asortăm cu aproape orice. E a-temporală, trans-generaţională şi ne-demodabilă. E imaculată.” O plimbare pe stradă poate confirma această scurtă analiză. De la tipul bobo (jeans şi polo) până la „victime” incurabile ale modei, trecând prin casual, chic sau rapperii duri ai New York-ului, perechea de Stan Smith se înţelege de minune cu orice stil. E un fel de asigurare universală împotriva daunelor prostului gust.

La fel ca mulţi dintre fraţii săi, adidaşii Stan Smith s-au născut pe terenul de sport. Suntem în anii ’60, când Adidas conduce regeşte teritoriul echipamentului sportiv. După ce atletismul şi fotbalul au fost cucerite prin bătălii memorabile şi sângeroase (mai ţineţi minte cum se spunea că mondialul din ’54 a fost câştigat din cauza crampoanelor?), Adidas se întinde, se întinde, se întinde şi ajunge la tenis.

În 1963, Horst Dassler (PDG*, în acele timpuri) a făcut apel la jucătorul francez de tenis Robert Haillet pentru a concepe prima pereche de încălţăminte pentru tenis din piele. O piele uşoară, cusută direct pe talpă, care să garanteze stabilitate şi anduranţă tenismenilor obişnuiţi până atunci cu încălţămintea din pânză făcută de Springcourt cu 30 de ani înainte. Această revoluţie tehnologică a venit la fix pentru toată lumea, dar mai ales pentru Haillet care în 1964 câştigă aproape toate turneele importante din Europa*. Un pic mai târziu, la începutul anilor ’70, Adidas împinge din răsputeri în atenţia publicului acest descoperit Eldorado al tenişilor şi semnează un contract cu cel mai căutat jucător al momentului: Stan Smith, megastarul echipei americane de Cupa Davis. În primii 3 ani de contract, ambele nume de tenismeni au „coabitat” pe eticheta Adidas iar apoi numele americanului a sfârşit prin a se impune. Acum la 63 de ani, Stan Smith îşi aduce aminte amuzat de acele vremuri: „Numeroşi jucători purtau perechea mea pentru că era cea mai bună. Dar îi irita la culme faptul că citeau numele meu peste tot; probabil mă şi invidiau, dar nu aveau ce să facă… Îmi amintesc de un jucător sudamerican care purta Stan Smith dar lipise un abţibild cu Lotto deasupra pentru că ei îl sponsorizau. I-am zis «Auzi, tu porţi teneşii mei, nu?» şi mi-a răspuns în şoaptă «Da. Să nu mai spui la nimeni».

La începutul anilor ’80, succesul lui Stan a depăşit linia terenului de tenis. Asortat lejer cu o pereche de jeans casual (genul brut, Levis 501), Stan-ii ies pe stradă şi încep să se mişte binişor. Într-atât de binişor încât în anul 1990 cea mai mare reprezentanţă Adidas intră în Guniess Book pentru faptul că a vândut (cât? cât?) 22 de milioane de exemplare în toată lumea. O mişcare artistică va face din ea un simbol – este vorba despre hip-hop, desigur – iar tot acest proces v-a fi luat drept exemplu şi aplicat întocmai pentru o altă pereche: Adidas Superstar. Se pare că ablul acela limpede merge la fix cu bling-bling-urile. Să nu uităm totuşi un lucru tare important. Să nu uităm că această pereche de adidaşi nu costă mai mult de 300 de dolari şi nici n-a costat mai mult vreodată. Tare, nu?

Era aceasta casual începută cam prin 2000 aşază definitiv perechea de Stan Smith direct în vârful soclului (şi catwalk-ului, da). Ce mai contează îmbrăcămintea, locul sau ocazia, Stan Smith pare să meargă cu toate sosurile. Poate lumea a uitat cine e tenismenul Stan Smith („Mă gândesc că e normal, spune acum sunt cunoscut fără să vreau datorită emblemei a multe milioane de adidaşi. Sunt convins că toată treaba asta va mai dura”), dar nimeni nu a uitat să-i copieze din America până în India şi înapoi în toate modurile posibile. „Este de departe cel mai copiat model de încălţăminte”, spune Mickael Dupuoy, dar nu este asta ce înseamnă să fi devenit un cult? „Stan înseamnă alb şi puţin verde în spate. Nimic mai mult. Sunt colecţionar de bascheţi de ceva vreme, dar dacă cineva mi-ar spune să iau pe o insulă părăsită o singură pereche, aş alege Stan fără ezitare”, ne povesteşte Matthias, un avocat parizian de 34 de ani. Fetiş? Religie? Ce naiba mai contează … arată beton! (Amin!)

*PDG [pedeʒe] abr nmf (=président directeur général) → CEO(= chief executive officer) → director general

*De-abia în 1971, ATP (Association of Tennis Professionals) avea să fie instaurată în poziţia principală a competiţiilor de tenis.

Revistă: GQ, septembrie 2009, nr. 19

Titlul original al articolului:  Stan Smith – simplement culte

Autor: Mathieu Le Maux